Sunt textiliere, casiere, strungari, care lucrează pe salarii de nimic.
Sunt sezonierii din agricultură și îngrijitoarele care nu au avut niciodată un contract de muncă legal, nici în România nici în altă parte.
Sunt angajații din asistența socială, educație, sănătate și transport sacrificați la fiecare cură de austeritate.
Sunt lucrătoarele sexuale hăituite de poliție.
Sunt tinerele din call-center și reprezentanții de vânzări care lucrează în condiții de epuizare, manipulați și fără drept de sindicalizare.
Sunt părinții, în special mamele care își cresc copiii, viitoarea forță de muncă ieftină, cu foarte puțină susținere de la stat.
Sunt cele și uneori cei care fac muncă domestică de zeci de ani, nici măcar ieftin, ci gratis.
Sunt vârstnicii care după o viață de muncă grea primesc pensii mici, din care abia au cu ce să-și cumpere de mâncare.
Grupurile corporatiste care și-au transferat în paradisuri fiscale profiturile groase făcute din munca ieftină a altora.
Politicieni manevrați de grupuri de interese din mediul de afaceri.
Generațiile vechi și noi de apologeți și implementatori ai austerității din guverne și instituții ale statului, din BNR și din asociațiile de patronate.
Intermediarii forței de muncă pentru străinătate ascunși prin societăți anonime.
Chestii de bun simț, nimic radical. Vrem să nu mai fim Țara muncii ieftine și a profitului rapid.
Vrem să schimbăm modelul de dezvoltare! Suntem anticapitaliste pentru că neoliberalismul și politicile de austeritate servesc doar interesele capitalului. Producem semnificativ, suntem printre cei mai „ieftini” muncitori din UE, ne rupem cârca pe salarii de nimic, fără protecții la locul de muncă, fără contracte colective, aproape exclusiv pentru profitul patronilor. Iar la noi ajung niște fărmituri. Și pe lângă salariile indecent de mici, plătim aproape 43% din ele în taxe și impozite, bani din care sunt finanțate rachete și scheme de ajutor de stat pentru patroni, în loc să fie finanțate sănătatea, educația sau transportul, bunuri și servicii comune.
În logica asta, suntem toate și toți forțați să recunoaștem că singura soluție la problemele noastre, un fel de scop ultim, este înlocuirea capitalismului cu un sistem just, corect, în care nu există exploatare.
Cu scopul acesta în minte putem schimba modelul țării muncii ieftine susținându-ne reciproc, militând împreună pentru salarii decente, taxare progresivă, organizare și negociere colectivă, locuri de muncă sigure, educație de calitate.
Nu trebuie să trecem cu vederea niciunul dintre abuzurile la care suntem supuse și supuși.
Schimbăm modelul țării muncii ieftine înlocuind Statul căpușat cu un Stat capabil, care reorganizează activitatea economică pe baza solidarității, care pune bazele producției industriale verzi, care asigură accesul tuturor la servicii publice gratuite.
Invităm pe toată lumea sătulă de munca ieftină și care care e de acord cu aceste propuneri pentru un minim de decență, să ne scrie pe pagina de Facebook, pe email, ca să strângem rândurile.